Cum am decis să trăiesc departe de copilul meu

Anul 2020, îl ștergem din calendar?

În anul acesta care ne-a adus atâtea provocări, eu m-am mutat la Cluj fără Vlad. Vlad a rămas cu tatăl lui în București. Are 12 ani și am decis că este destul de matur și relația noastră sănătoasă, ca să îl las să hotărască singur ce vrea. Și a vrut București cu colegii lui de clasă, aproape de verișori și de tatăl lui.

Cum mă simt?

A trecut o lună de Cluj când scriu acest articol și sunt în București pentru patru zile. Ieri stăteam cu Vlad pe canapea, el întins cu capul la mine în brațe și îl mângâiam și plângeam, dându-mi seama cât de dor mi-e de el și cât de multă direcție și sens a dat ani de zile vieții mele.

Decizia

Am reflectat mai mult timp asupra gândului dacă e ok să iau copilul și să mă mut departe de tatăl lui sau nu și asupra felului în care să îmi organizez viața ca Vlad să aibă tot ce are nevoie să crească sănătos fizic și psihologic. Până acum am rămas aproape. Plecatul la Cluj l-am rumegat mult și m-am gândit dacă o să reușim să fim toți ok. Tatăl lui Vlad a zis imediat că îl ia la el, că vrea și că se organizează. Sora mea, familia ei și mama sunt lângă mine și Vlad necondiționat.

Acum parcă capătă mai mult sens expresia ”it takes a village to raise a kid”.

Îmi este ușor cu ce am ales?

Când mă duc la magazin la cumpărărturi în continuare aleg produsele care îi plac și lui Vlad. Mi-e dor să stăm la prânz împreună la masă ”in style” și să ne uităm seara la grămadă pe canapea cu tot cu Ari, câinele nostru la Friends. Mi-e dor să merg cu el la antrenamente și să stau cu el când își face temele. Mi-e dor să pună muzică dimineața și să vină de la magazin cu o sticlă de Strongbow.

Am încredere că am pus baze solide.

Vorbeam cu partenerul meu și-i spuneam că l-am învățat pe Vlad să își exprime recunoștința și iubirea sau să simtă tristețea. Mai ales să nu plece supărat de acasă că nu se știe ce se întâmplă și ar fi tare rău să trăiești toată viața cu gândul că cealaltă persoană a rămas cu impresia că n-o iubești. Am primit răspunsul ”multe l-ai mai învățat tu pe Vlad”. Și cred că chiar așa e.

Citește și Cum am crescut copilul după ce am divorțat

Cred că au fost câțiva ani când Vlad a fost destul de mare să înțeleagă și eu am avut destul de mult timp să petrec cu el. Și poate universul știa că o să trăim departe unul de altul și m-a ajutat să pun baze solide.

O să fie bine?

Poate da sau poate nu. Multă lume mă întreabă asta. Nu știu cum va fi afectat de această nouă etapă de viață. Nu știu dacă o să ne fie bine sau nu și nici dacă vom rămâne așa departe unul de altul sau nu. Fac tot ce pot ca să ne fie bine și mie și lui. Și dcă nu va fi așa, reanalizăm lucrurile și găsim soluții noi.

Despre mine

Am avut o perioadă de pauză de la scris pe blog și ateliere. A trebuit să mă echilibrez financiar cu alte proiecte care nu mi-au mai lăsat timp și energie pentru asta. Încet, încet mă reapuc de scris și de organizat idei cu proiecte în educația non formală a copiilor. Dacă vreți să colaborăm cu ateliere, în română sau germană în Cluj sau București, sunt aici și abia aștept să ne cunoaștem. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *