Cum învățăm copiii să își gestioneze durerea?

Pe măsură ce cresc și devin mai independenți copiii se vor confrunta cu diferite forme de durere, fie ea fizică sau emoțională. Cum îi pregătim să o gestioneze?

Atunci când erau mici, orice supărare aveau îi lua adultul în brațe, pupa să treacă și ca prin magie durerea nu mai era acolo și lacrimile se opreau. Știe copilul ce să facă cu durerea când noi nu suntem lângă el?

La dentist

Azi am fost cu Vlad la dentist și a fost nevoie să îi scoată două măsele. Ele sunt de lapte, ar fi trebuit să iasă ușor, însă nu a fost așa. Una din ele era înfiptă bine și nici nu prea putea fi apucată, drept pentru care doamna doctor s-a cam chinuit și a râcâit gingia anesteziată.

Plecăm de la dentist și în timp ce mergem spre școală, Vlad începe să plângă că îl doare.

-Te deranjează gustul de sânge cu anestezic sau te doare? Întreb eu.

-Nu știu da e nasol, nu mai rezist. Și începe să plângă și să se lovească cu pumnul în cap. Eu respir adânc și încerc să fiu detașată, nu prea e ușor să îl văd că plânge și se chinuie. O sun pe doamna doctor.

-Vlad zice că îl doare, ce să-i dau de durere?

-N-are ce să-l doară că e anesteziat, dă-i orice-i dai tu, sigur i se pare și oricum nu contează. Fiind în mașină era pe boxă și a auzit și Vlad, care începe să plângă și mai tare că pe el chiar îl doare.

Respiră, Vlad. zic eu. Profit de ocazie să îi amintesc (deși e posibil să nu mă fi auzit, că încă plângea și rațiunea nu funcționează în acele momente):

-Toți suntem diferiți și probabil că doamna doctor nu a mai avut copii la care să le treacă așa repede anestezia. Te cred că te doare, ne oprim la farmacie să îți iau ceva.

Ne-am oprit, am luat un analgezic și gel pentru bebeluși de durere. I-l dau, molfăie pastila cam nesigur, se dă cu gelul și oftează. Eu îi propun să vină în față dacă vrea ca să își mai ia gândul de la durere. Zice că nu.

După câteva minute în care mai plânge un pic și eu nu mai zic nimic, se hotărăște că vrea în față. Acum mi se pare că e momentul să îi explic, pentru că nu mai pare să fie așa de emoțional.

Citește și Cum dăm feedback copiilor? Idei pentru părinți și educatori

-Știi când erai singur că ai căzut în parc cu trotineta și a intrat băiatul ăla în tine, te-ai lovit tare dar nu ai plâns și ai venit acasă? Tu ai puterea să controlezi durerea și să gestionezi ce se întâmplă cu tine.

-Da, da atunci eram furios și l-am fugărit. Și așa m-am descărcat.

-Exact, toate emoțiile pe care le simți trebuie să le dai afară prin plâns sau cum faci tu, trântești ghiozdanul, nu e bine să le ții acolo și asta faci când te concentrezi pe ele. Observi că te doare și respiri adânc.Încerci să lovești o pernă dacă ți vine, nu oameni.

-Nu e bine nici să stai pe telefon, nici să mănânci chestii când ești supărat, că așa ții emoțiile alea în corp și la un moment dat o să te îmbolnăvești, că se adună. Întâi te liniștești și după aceea telefonul.

-Da trebuia să-mi zică că o să fie nasol și o să mă doară.

-Da, cred că nu și-a dat seama nici ea, că prima oară nu ai avut nimic când ți-a scos măseaua, mai ții minte?

-Putem să stăm împreună până la pauză?

-Da, putem. Și am stat unul lângă altul și l-am ținut în brațe după care ne-am uitat la poze și ne-am adus aminte de momente frumoase.

-Vrei s-ți fac o poză să vezi cum arată dinții?

-Daaa.

Când ne-am văzut la prânz a venit direct cu un zâmbet mare,

-Nu mă mai doare deloc și am putut să mănânc! Și eu îi răspund:

-Ai reușit! Ca să își asume toate meritele și să îi amintesc că depinde de el.

Citește și Cum ajut copilul să își găsească motivația? 7 metode pentru părinți și profesori

Ce îi ajută pe copii la durere?

  • Gestionarea așteptărilor și informarea despre eventualele posibilități, să își asume alegerea pe care o fac sau măcar să aibă timp să o interiorizeze.
  • Validarea sentimentelor, să îi înțelegem și acceptăm.
  • Să le dăm mijloacele necesare pentru calmare (odihnă, apă, medicamente sau ce folosește fiecare dacă e fizică, dacă e emoțională respirația, mișcare în aer liber)
  • Conectarea și apropiere cu o persoană dragă
  • Depinde de ei cum reacționează la emoțiile pe care le simt, e în puterea lor să le gestioneze.

Ce nu îi ajută?

  • Să-i spunem expresii de genul: ”Hai că nu te doare așa tare” sau ”Lasă că îți trece” sau ”ce ești tu plângăcios?”
  • Să începem să povestim despre noi: ”Când mi-a scos mie măseaua a fost mai nasol, că pe vremea mea nu făcea anestezie”
  • Să-i dăm telefonul să se joace sau altă recompensă prin care să îi distragem atenția de la experiență
  • Să îl păcălim ”Nu te doare, că doamna doctor știe ce face” sau alte expresii
  • Să ne enervăm și să țipăm la el
  • Să dăm vina pe cineva din exterior pentru emoțiile simțite ”doctorița aia nu se pricepe deloc, nu mai mergem la ea” sau ”copilul ala care te-a lovit e rau”
  • Să blamăm cu expresii de genul ”dacă te spălai pe dinți acum n-am fi în situația asta, e vina ta”

 

CLIC PE ȘCOALA ALTFEL PENTRU A VEDEA PROGRAMUL DE ATELIERE OFERIT!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *