Cum decorăm bradul de Crăciun cu 4 copii, 2 mame și o bunică

Astăzi trei generații au participat la decorarea bradului. Mama vedea lucrurile din perspectiva ei, eu și sora mea din perspectiva noastră, copiii a lor. Și toți ne-am simțit frustrați la un moment dat. Șapte persoane cu idei diferite, ați prins ideea?

Totul a început cu mine și copiii. Am insistat să le arăt cum să pună globurile, pe ace și nu pe crenguță, cele mai mici mai la margine și cele mai mari în interior, ca să nu se lase crăcile și să fie ulterior ușor de despodobit. Așa facem de când mă știu.

Mai târziu vin și mama și Adina. Mama le face observație să le pună doar pe ace și unul dintre nepoți spune că Oana le-a spus să le pună așa. Mama răspunde afectată:

-Fiecare casă cu regulile ei, aici faceți cum zic eu! Concentrată pe gândul ”cum o să fie la despodobirea bradului”, care îi revine ei tot timpul. Urmează să mă supăr eu, care investisem timp și energie să le explic copiilor cum să așeze globurile, tocmai ca să respecte regulile casei și ca să îi fie mamei ușor:

-Da mami, foarte în spiritul Crăciunului remarca ta. Și imediat ce termin de zis îmi dau seama că și remarca mea e tot foarte departe de toleranță, bucurie și bună înțelegere. Ea își cere scuze, eu îi dau o îmbrățișare.

Nici o familie nu e perfectă, cred că le-am oferit copiilor un bun exemplu despre cum ne supărăm și ne și împăcăm, pentru că supărarea nu merită ținută,

Cântăm, punem toate globurile și totul pare să fie din nou în spirit de sărbătoare. Asta până ajungem la beteală.

Copiii se apucă să pună beteala groasă și colorată pe care eu o urăsc. Nu se mai vede pic de brad când ea e în brad. Îl rog pe Vlad să nu o pună și el se supără și nu mai vrea să participe de loc. Adina insistă să o aranjăm de sus în jos, cum facem de obicei și mama insistă ca ea să se suie pe o scară ca să facă acest lucru. Adina se supără și se duce pe fotoliu. Mama insistă să se suie ea pe scară, lucru pe care îl face, pentru că e căpoasă când vrea și eu stau cu inima cât un purice să nu cadă și să se accidenteze, pentru că are proteză la șold.

În acest punct îmi dau deja seama că suntem trei generații diferite cu idei și dorințe diferite, noi cele mari am avut chiar mult timp să ni le fixăm bine și nu am luat în considerare deloc să facem lucrurile altfel.

Reușim să antrenăm toți copiii, mama tot pe scară, Adina face poze. Votăm dacă beteala care mie nu îmi place, cea groasă și roșie să rămână în brad sau să o dăm jos și iese patru la trei să rămână. Terminăm, ne minunăm și copiii pleacă. Eu cu Adina evident că mai ajustăm pe ici pe colo.

Cum împodobim bradul când suntem generații diferite cu perspective, gusturi și dorințe diferite? În primul rând cred că am gestionat excelent situația anul acesta și ne felicit pentru asta. Toată lumea mulțumită, doar mici supărări pasagere care sunt sarea și piperul petrecerii sărbătorilor acasă cu familia extinsă.

Cum aș vrea să facem la anul?  Mi-ar place să ne amintim ce ne aduce în fiecare an împreună. Cu asta în gând și în suflet ar fi nemaipomenit să discutăm înainte cum vrem să facem, astfel încât toți să poată să își aducă contribuția și să pună amprenta creativității și viziunii lor la împodobirea bradului. La voi cum e cu împodobirea bradului?

Pentru programe personalizate de creșterea încrederii în sine și dezvoltarea abilităților socio emoționale ale copiilor, vă rugăm să ne contactați la coaching@oanavaideanu.com sau 0729039511, ne bucurăm de cererile și sugestiile voastre. Oferim programe pentru afterschool-uri și grădinițe sau săptămâna de școală altfel pe tema inteligenței emoționale, stimei de sineoportunităților online și educației sexuale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *