Nu poți să te uiți și tu pe unde mergi?

Îs spun eu copilului care plânge. Eu sunt toată agitată și nervoasă pentru că nu am cu ce să îl schimb și sigur o să răcească. Dup-aia mă apucă părerea de rău și îmi spun. Nu sunt un părinte bun, ar fi trebuit să fiu mai înțelegătoare. Vă regăsiți în model?

Eu nu mai cred în aceste clișee, părinte bun sau părinte rău. Cumva însă tuturor ne scapă întrebarea asta din când în când. Vreau să împărtășesc cu voi 10 întrebări pe care domnul Jack Pransky le-a pregătit pentru noi în cadrul unui seminar de parenting din Elveția. Aceste întrebări au schimbat cu totul relația mea cu Vlad, ba chiar aș putea să spun că mi-au schimbat viața.

Ele se împart în doua categorii unele sunt despre părinte și ce se întâmplă cu el și cealaltă despre copil:

  1. În momentul acest copilul meu se simte înconjurat de iubire? Copiii folosesc diferite comportamente ca să se reconecteze cu noi atunci când sunt deconectați și de multe ori le putem confunda cu obrăznicie sau prostă creștere. De aceea înainte să tragem o concluzie cu privire la comportamentul lui, ne întrebăm dacă se simte iubit?
  2. Este mintea mea destul de liniștită ca să îmi pot asculta intuiția/înțelepciunea? Cele mai bune decizii ne vin când mintea noastră este liniștită și relaxată. De multe ori chiar nu putem să numim sursa deciziei sau să spunem cuiva cum am ajuns la acea concluzie. Când mintea este suprasolicitată și ocupată, de multe ori suntem induși în eroare de judecata noastră și e bine să nu avem încredere în ea.
  3. Cum îmi văd copilul acum? Îl văd ca pe ”puiul meu iubit” sau ”copilul ăsta nu ascultă niciodată”. Pentru a nu exagera și a avea regrete ulterior e recomandat să ai discuții serioase cu el atunci când îl vezi prin ochelarii de ”puiul meu iubit”.
  4. În ce dispoziție sunt? Pot să am încredere în judecata mea în acest moment? De multe ori lucrurile care ne deranjează la copilul nostru se datorează faptului că suntem într-o dispoziție proastă și nu pentru că copilul s-ar fi transformat peste noapte. Observă-te un pic, în ce dispoziție ești azi?
  5. Care este ”realitatea” pe care o vede copilul meu ce generează comportamentul lui în acest moment?
    1. Se simte lipsit de siguranță, îi e teamă?
    2. Este într-o dispoziție prostă?
    3. Are sens pentru el ceea ce îi cer? Dacă copilul nu înțelege motivul din spatele cerinței va repeta comportamentul iar și iar.
  6. Mă comport așa cum sau purtat părinții mei cu mine? Mai sunt valabile metodele și ideile de acum 30 de ani în relația mea cu copilul meu?
  7. Mi-am ascultat copilul ”profund” înainte să acționez? Am reușit să pătrund în lumea lui să înțeleg ce simte? Despre ”De ce” am scris aici. De multe ori doar vorbim fără să ascultăm.
  8. Ce învață copilul meu din felul în care mă comport? Noi suntem primele modele pentru copil. Dacă eu stau tot timpul pe telefon nu prea voi avea credibilitate când îi voi spune lui să nu stea.
  9. Copilul înțelege motivul din spatele concluziilor mele? Dacă nu-l înțelege, poate va opri acel comportament constrâns fiind însă el se va repeta când constrângerea va dispărea.
  10. Ce concluzie va trage copilul din metoda de disciplinare pe care o aplic? Dacă țip la el pentru că sunt nervos, va înțelege că atunci când ești nervos e în regulă să țipi. Sau dacă îl lovesc de frustrare va înțelege că dacă ești mai puternic și destul de frustrat e în regulă să-l lovești pe cel mai mic.

Vă recomand cartea Parenting from the heart  scrisă de dl. Jack Pransky și vă invit să vizionați programul atelierelor lunii septembrie și să vă înscrieți copiii, locurile se ocupă repede.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *