Pentru părinți

Nu mai pot, hai să ne întoarcem – călătoria la munte cu Vlad, partea a doua

Nu mai pot, hai să ne întoarcem – călătoria la munte cu Vlad, partea a doua

S-a făcut dimineață. Ne trezim, spălăm și suntem recunoscători pentru apa caldă și baia confortabilă, pentru că următoarele zile vom beneficia de condiții mai rustice. Citește și Mami, e ok să-ți fie frică – Călătorie la munte cu Vlad, partea întâi La masă ne așteaptă […]

Mami, e ok să-ți fie frică – călătoria la munte cu Vlad, partea întâi

Mami, e ok să-ți fie frică – călătoria la munte cu Vlad, partea întâi

Într-o oră de când ne-am hotărât am făcut bagajul și ne-am pornit pe munte, spre cabana Bârcaciu, alt.1550 m, Munții Făgăraș. Vă voi povesti aventura noastră în trei părți, că avem multe de împărtășit. Luni, ultima săptămână de vacanță. Încercam să mă obișnuiesc cu ideea […]

Cum decorăm bradul de Crăciun cu 4 copii, 2 mame și o bunică

Cum decorăm bradul de Crăciun cu 4 copii, 2 mame și o bunică

Astăzi trei generații au participat la decorarea bradului. Mama vedea lucrurile din perspectiva ei, eu și sora mea din perspectiva noastră, copiii a lor. Și toți ne-am simțit frustrați la un moment dat. Șapte persoane cu idei diferite, ați prins ideea? Totul a început cu […]

De Crăciun la bazin, ce am învățat, ce ne-a bucurat sufletele?

De Crăciun la bazin, ce am învățat, ce ne-a bucurat sufletele?

Fiecare moment petrecut cu copiii este o oportunitate de învățare pentru ei și de autocunoaștere pentru noi. Vă invit să vă acordați timp în vacanță pe care să îl petreceți relaxat și neplanificat. Sunt cele mai frumoase momente. Ce am făcut noi? Am discutat cu […]

Ce să-i dai cuiva care are tot?

Ce să-i dai cuiva care are tot?

Lui Vlad nu îi place așa de mult să citească singur. De fapt nu prea face în general activități singur, e o persoană socială și sociabilă. Așa că îi citesc. Când era mic citeam povești cu multe poze. Acum citim romane împreună. Râdem,  îi explic […]

O ajut pe soție cu copiii

O ajut pe soție cu copiii

Radio Itsy Bitsy și Ikea Romania au început o campanie de conștientizare cu privire la necesitatea și rolul taților în viața de familie și a bebelușilor. Găsiți mai multe informații despre prima dezbatere pe această temă în articolul Caca pute – tată de bebeluș. Știați […]

Pe prietenul meu îl bat părinții, nu putem face nimic?

Pe prietenul meu îl bat părinții, nu putem face nimic?

”Mami, părinții lui Adi nu vin niciodată cu el la nici o activitate.” ”Mami, mama lui Marius nu ține tot timpul cu el”. ”Mami, mulțumesc că m-ai oprit din jucat pe telefon, a fost super cu băieții la zăpadă.” Vlad vine de la școală și […]

Caca pute! – tată de bebeluș

Caca pute! – tată de bebeluș

Am participat astăzi cu inima deschisă și multă bucurie la o nouă inițiativă propusă Itsy Bitsy FM, rolul taților în creșterea bebelușilor, susținută de Ikea, de specialiști implicați din sfera ONGurilor, psihologi, bloggeri și jurnaliști. Mi-aduc cu drag aminte, când eram in SUA cu colegii de la […]

La ce vârstă le vorbim copiilor despre ”cum se fac copiii?”

La ce vârstă le vorbim copiilor despre ”cum se fac copiii?”

La vârsta de 5-6 ani copiii sunt foarte curioși și interesați să înțeleagă cum funcționează lucrurile din jurul lor. Ei sunt nealterați de prejudecăți și stereotipuri sociale astfel încât pun deschis întrebări pentru a înțelege procesele din jurul lor. Odată curiozitatea satisfăcută, le iese subiectul […]

Bullying-ul interzis prin legea educaţiei

Bullying-ul interzis prin legea educaţiei

Ieri seară târziu, 4 decembrie 2018, senatul a votat în unanimitate, modificarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011, care va defini, preveni şi interzice violența psihologică, adică bullying-ul, în spațiile destinate educației, precum şcolile şi grădiniţele. Demersurile Asociaţiei Părinţilor Isteţi şi Itsy Bitsy FM, coodonatori ai campaniei […]


Gândurile mele

Nici o femeie nu e super femeie

Nici o femeie nu e super femeie

Nici o femeie nu e super femeie. Nici nu trebuie să fie. Dacă stau bine să mă gândesc, bărbații nu își doresc să fie super bărbați. Orice-ar însemna acest lucru. Poate tot noi, femeile ne dorim asta pentru ei.

Am participat ieri la evenimentul organizat de BWFR cu tema ”Super woman, Super mom”. A fost un eveniment la care mi-a făcut plăcere să particip și nu m-am plictisit deloc. Unde mai multe doamne au venit în întâmpinarea mamelor cu idei despre cum putem îmbunătăți nutriția, cum putem să îi ajutăm pe copii să înțeleagă ce se întâmplă cu banii sau cum să ne jucăm mai ușor cu ei. Și două povești de viață cutremurătoare.

M-a impresionat foarte tare Rroxana, care a venit și ne-a povestit că a divorțat de două ori și s-a recăsătorit a treia oară. Oau, deja. Poate pentru că seamănă un pic cu povestea mea.

Ne-a mai spus și că are doi copii și ne-a povestit că a avut probleme cu cel de-al doilea.

Mai poate oare ceva să le întreacă? Da. Pentru că i s-a declanșat boala ce se numește SCAD (Spontaneous Coronary Artery Dissection).

Boala se declanșează printre altele de la sarcină în combinație cu stres. La femei între 30-50 de ani. Fără nici un simptom. Boală generează niște ruperi ale aortei similare cu infarctul. Ea a avut trei. Și dureri mari. Și a avut noroc că a supraviețuit. Cu ajutorul celor de la Urgențe Floreasca. E speranță și aici.

Cu ce am rămas eu din prezentare?

Cu lacrimi în ochi.

Cu mesajul să ne concentrăm pe tot ceea ce ne face plăcere și iubim în viață. Roxana a spus: ”Don’t just survive, live!” Să ne punem sănătatea pe primul plan, să nu neglijăm semnele pe care corpul ni le transmite. Nu suntem super femei, suntem femei normale.

De multe ori îmi doresc să mă plâng. Clar, o super femeie nu ar face asta niciodată. E o perioadă mai aglomerată pentru mine acum, când fac în fiecare moment al zilei câte ceva, fie acel ceva copil, casă, câine, business etc. Și obosesc. Și pentru că de multe ori când am povestit am auzit răspunsul:

Tu te plângi? Stai să vezi cum e cu doi copii.

Tu stai acasă, nu mergi la serviciu și te plângi?

Tu ai ales să te desparți.

Toată lumea face la fel.

Ți-a trebuit câine.

Impulsul este să tac. Suck it up, îmi spun. După aceea mă opresc și mă gândesc că îmi doresc să fiu mai blândă cu mine, dacă nu eu, cine? Și scriu. Sau sun o prietenă care știu că mă ascultă tot timpul. Sunt norocoasă că o am.

Ceea ce vreau să spun este că e foarte ușor să facem un bine, ascultând și spunând ”E o perioadă dificilă pentru tine, nu?” Vă garantez că vă veți simți mai bine decât după un ”hai lasă că trece”, spus ca să închei discuția cât mai repede.

Și mai vreau să spun că orice persoană are dreptul să se plângă și să fie obosită, stresată, supărată, indiferent de vârstă, sex,  statusul familial, numărul de copii, funcția pe care o ocupă, câți bani are.

Da, chiar și tu. E ok să fi super obosit și să te plângi. Nu te face mai puțin puternică sau un părinte mai rău.

Și dacă cineva te-a ales pe tine să își spună oful, poate că chiar avea o nevoie foarte mare să povestească cuiva. Și poți să faci un bine atât ei cât și ție, să asculți și atât, fără să povestești despre tine, să dai sfaturi și să arăți cu degetul. Să fii acolo. Prezentă. Asta ar fi o super putere.